Noua Roma, asa cum era numit Bizantul, a pastrat traditia artei grecesti. In privinta muzicii, conceptiile au ramas, in mare, aceleasi, pastrandu-se modurile diatonice si cromatice utilizate inAntichitate, precum si conceptia despre numele si proportii. Motivatia pastrarii traditiilor elene este mai usor de inteles, daca se precizeaza un mic amanunt: limba oficiala a Imperiului Roman de Rasarit era cea greaca. Muzica bizantina este prima de tip crestin, preluand din practica ebraica genuri de recitare, cantarile responsoriale sau antifonice (doua grupuri care canta alternativ) si ecfonetice (cu accente si semne grafice specifice). Cantecul bizantin cunoaste trei mari perioade de creatie si notatie:
~ prima dintre acestea era cea Paleobizantina (secolul IV-XII), cand apar primele genuri muzicale: psalmul, imnul, si cantecul spiritual. Din punct de vedere al scriiturii, notatia se realiza cu ajutorul neumelor (semne grafice asezate dedesubtul sau deasupra cuvintelor ce indicau inflexiuni ale vocii);
~ a doua perioada este cea mediobizantina (secolul XIII-XVIII) si se remarca prin aparitia semnelor neumatice si hirnomice care ofereau informatii despre inaltimea si ritmul sunetelor;
~ a treia si ultima perioada se numeste neobizantina (secolul XIX). Acest gen de muzica se canta si astazi in biserica ortodoxa.
Din marturiile ramase din perioada bizantina reiese o schimbare totala de optica in conceptiile despre muzica: aceasta are origine divina, practicantul avand o adevarata revelatie ascultand cantecul ingerilor. Cu cat inaintam spre sfarsitul primului mileniu, cu atat influenta bisericii este mai puternica, dar cu toata opozitia acesteia impotriva manifestarilor artistice pagane, cu greu ar fi putut fi inlaturate din viata bizantului ceremonii artistice pilejuite de jocurile olimpice, de serbarile kalendelor si de reprezentarile organizate in cinstea lui Dionysos si a Aphroditei. In aceasta perioada rolul principal al muzicii este de a-l face pe om mai bun, mai curat. Acest lucru se putea realiza numai in biserica, religia neputandu-se lipsi de muzica, aceasta avand si un caracter functional, emananad acea forta (catharsis) prin care se comunica cu divinitatea.
Pe bolta cupolei manastirii Moldovita sunt zugraviti patru sfinti muzicieni: Efrem Sirianul, Andrei Cretanul, Ioan Damaschinul si Ioan Kukuzelos, acestora adaugandu-li-se Romanos Melodul (sirian stabilit de Bizant) si Teofan si Cosma din Ierusalim, toti acestia nefiind din Bizant ci provenind din Orientul Apropiat fapt care confirma originea, in mare parte siriana, a muzicii bizantine.
Chelmus Rares 